În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, zeci de mii de oameni au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia. Oameni de nădejde, care își trăiau viața în muncă cinstită și credință, care își vorbeau limba și păstrau tradițiile cu mândrie. Oameni a căror verticalitate a fost considerată o amenințare de către puterea sovietică. În condiții inumane – foamete, frig, muncă silnică – oamenii noștri au fost nevoiți să supraviețuiască departe de casă. Și totuși, chiar și în exil, și-au păstrat identitatea și valorile. Cei deportați nu au cerut niciodată răzbunare. Dar au cerut adevăr. Și e datoria noastră să le oferim acest adevăr – prin recunoaștere, prin educație, prin păstrarea vie a amintirii lor.

Vă îndemn ca, în aceste zile, să vizitați expoziția-muzeu din Piața Marii Adunări Naționale, dedicată memoriei victimelor deportărilor. Este un spațiu de reculegere și învățare, unde putem înțelege mai bine momentele tragice trăite de oamenii noștri, de familiile noastre.

@presedinta_md și Papa de la Roma